Ce simți când spui „Hristos a înviat!”? Ce mișcă în tine acest salut? Nu vom înțelege niciodată chinul prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu, dar măcar să îi arătăm respectul Care I se cuvine.
Nu eu! Nimeni altcineva! Doar Dumnezeu a crezut în mine și nu m-a abandonat, în ciuda eșecurilor mele. Când am căzut, a fost ca să învăț că cel care cade poate căpăta puterea să se ridice și să continue alergarea.
Nașterea lui Isus ne este reamintită an de an, tocmai pentru a nu uita că El a venit jos pe pământ pentru mine și pentru tine, pentru a ne salva, pentru a ne oferi o a doua șansă. S-a născut Cel ce ne e Tată, Cel ce e lângă noi atunci când nimeni nu e, Cel ce ne-a purtat pe brațe și nu se satură să ne mai poarte. Cel în mâna Căruia ne-am lăsat viața, ne-am lăsat tot trecutul murdar și am hotărât să ne înnoim inima.
Dacă vrei să înțelegi sensul vieții trebuie să vizitezi secția de Oncologie. Toți la fel, cu capetele lipsite de păr și pielea galbenă, îți vor aminti că viața e mai mult decât lucruri materiale. Viața e despre fericire și speranță.
Ce alegi să faci cu timpul tău? Cui alegi să-l dedici? Pentru ce scopuri îl folosești? Spre zidirea ta sau a celor din jur? Spre slava Cerului sau spre plăcerea lumii? Cu toții avem de ales astăzi ce dorim să facem cu timpul ce ne stă în față. Cu toții avem de ales ce fel de credință dorim să trăim: o credință zilnică sau una de Duminică.
Dacă murim, unde ne va fi îngropată inima?
Cui apaține inima noastră? Va fi îngropată în Dumnezeu sau în Pământ?
