Cu toate acestea, Dumnezeu pune accentul pe ÎNDELUNGA răbdare. Avem noi curajul măcar să pronunțăm acest cuvânt? Dar să îl punem în practică? Dacă suntem sinceri cu noi înșine ne dăm seama de faptul că răbdarea nu mai face parte nici din vocabularul nostru și din viața noastră nici atât.
Cheia bucuriei depline este acel ÎN Domnul. Când vom înțelege odată pentru totdeauna că Domnul Dumnezeu este sursa bucuriei noastre, atunci vom lăsa fețele să respire și să strălucească de veselie.
Îi judecăm pe evreii care au strigat „să fie răstignit”, dar uităm de câte ori L-am lăsat noi răstignit prin atitudinea noastră, prin păcatele noastre. De multe ori, Îl salutăm de la distanță, dar nu facem niciun efort să-L avem în viața noastră.
Am realizat că suntem mulți. Mulți ce nu dăm șanse. Mulți ce punem etichete. Mulți ce ne lăsăm conduși de aparențe. Mulți ce judecăm mai aspru decât Cel ce are dreptul acesta.
Dumnezeu ține să ne avertizeze în Scriptură că limba este periculoasă, este o armă cu două fețe. Cu una din fețe putem blestema, iar cu cealaltă binecuvânta. De aceea, trebuie să avem mare grijă, să ne ținem în stăpânire cuvintele și să ne antrenăm în alegerea înțelepciunii, care ne îndeamnă când să dăm drumul gurii sau când să tăcem.
Zona de confort e o zonă periculoasă, o zonă în care odată ce ai intrat, greu mai poți să ieși din ea. Din păcate e o zonă care e vizitată tot mai des și de creștini.
