În vreme de război sau în vreme de pace, viața minții trebuie să fie înrădăcinată în viața Duhului, ca să putem vedea ceea ce Dumnezeu vrea să vedem: realitatea divină, și frumusețea divină de care sperăm să ne bucurăm în viața de apoi.
Cum te raportezi la cei de lângă tine? Cauți să-i îmbărbătezi sau arunci cu săgeți în ei? Fiecare e construit diferit, ce îl ridică pe unul, îl coboară pe celălalt, ce îl doboară pe unul, pe celălalt nici nu îl atinge.
Suntem chemați de Dumnezeu ca să răspândim Cuvântul Lui oamenilor. Cum îndrăznim să ne folosim de aceleași buze cu care Îl lăudăm pe Dumnezeu la biserică ca să bârfim acțiunile altora? Suntem buni să găsim atâtea scuze și totuși niciuna nu este validă în fața lui Dumnezeu.
Ai deplină încredere în măreția Sa. În planul Său. Răspunsul Lui la întrebările și cererile tale există. Dumnezeu niciodată nu își lasă copilul în ceață. El vorbește, însă fii pregătit să primești răspunsul de care poate fugeai.
Gândește-te care e lupta ta. Contra ce lupți zilnic și caută soluția. Lipește-te de Dumnezeu, vorbește-I, cere-I ajutorul. Și El va răspunde. Tu îi trimiți cererea, iar El îți va trimite răspunsul. Nu uita în această luptă să-L iei pe Dumnezeu cu tine. Să-i acorzi primul loc. Ai grijă la persoanele cu care te înconjori. Ei te pot ridica sau pot să te doboare. Pot lupa cu tine sau pot lupta contra ta. Fii înțelept în alegeri. Cere înțelepciune.
Nu mai vedea cu ochii, dar mă simțea și mă cauta să mă țină în brațe. El nu mai vorbea de mult, de 3 săptămâni nu scotea niciun sunet. Dar înainte să plece m-a strigat de 3 ori și apoi și-a înălțat sufletul la cer. Mi-am dat seama că și-a luat rămas bun, căci m-a iubit mult. Acele cuvinte mi-au rămas în minte și în suflet.
