Mila și îndurarea sunt două caracteristici fundamentale ale Tatălui. Dacă n-au fi fost ele, de mult timp eram pierduți în pustie, abandonați. Însă îndurarea lui Dumnezeu întrece orice limită. Ele vin dintr-o inimă curată, fără de păcat. O inimă ce are la bază iubirea.
Îi judecăm pe evreii care au strigat „să fie răstignit”, dar uităm de câte ori L-am lăsat noi răstignit prin atitudinea noastră, prin păcatele noastre. De multe ori, Îl salutăm de la distanță, dar nu facem niciun efort să-L avem în viața noastră.
Am realizat că suntem mulți. Mulți ce nu dăm șanse. Mulți ce punem etichete. Mulți ce ne lăsăm conduși de aparențe. Mulți ce judecăm mai aspru decât Cel ce are dreptul acesta.
Dumnezeu ține să ne avertizeze în Scriptură că limba este periculoasă, este o armă cu două fețe. Cu una din fețe putem blestema, iar cu cealaltă binecuvânta. De aceea, trebuie să avem mare grijă, să ne ținem în stăpânire cuvintele și să ne antrenăm în alegerea înțelepciunii, care ne îndeamnă când să dăm drumul gurii sau când să tăcem.
Zona de confort e o zonă periculoasă, o zonă în care odată ce ai intrat, greu mai poți să ieși din ea. Din păcate e o zonă care e vizitată tot mai des și de creștini.
Slujirea e modul prin care Dumnezeu ne vorbește și nouă, e modul prin care El ne-a demonstrat marea iubire pe care ne-o poartă.
