Nașterea lui Isus ne este reamintită an de an, tocmai pentru a nu uita că El a venit jos pe pământ pentru mine și pentru tine, pentru a ne salva, pentru a ne oferi o a doua șansă. S-a născut Cel ce ne e Tată, Cel ce e lângă noi atunci când nimeni nu e, Cel ce ne-a purtat pe brațe și nu se satură să ne mai poarte. Cel în mâna Căruia ne-am lăsat viața, ne-am lăsat tot trecutul murdar și am hotărât să ne înnoim inima.
Ce alegi să faci cu timpul tău? Cui alegi să-l dedici? Pentru ce scopuri îl folosești? Spre zidirea ta sau a celor din jur? Spre slava Cerului sau spre plăcerea lumii? Cu toții avem de ales astăzi ce dorim să facem cu timpul ce ne stă în față. Cu toții avem de ales ce fel de credință dorim să trăim: o credință zilnică sau una de Duminică.
Frica de singurătate ne face să cădem într-o groapă de unde nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Uităm promisiunile Lui și ne gândim că nimeni nu ne va putea salva. Renunțăm înainte să începem să luptăm, asta pentru că nu am ales conducătorul potrivit.
De atâtea ori trecem prin încercări și ne îngrijorăm cu privire la tot ce va urma în viață. Ne gândim zilnic ce decizie să luăm, care pare a fi cea mai bună. Care ne va aduce ceea ce avem nevoie. Ne facem planuri, ne consultăm cu oamenii din jur și cerem păreri. Cerem ajutor. În acest necunoscut, în această frângere, Dumnezeu ne spune atât: Cedează .
Ci să-l lași pe El să te ducă acolo unde ți-a pregătit veșnicia, în acel loc minunat. Îți va umple golul pentru totdeauna. E singurul ce reușește să facă asta. E singurul ce rămâne veșnic.
Nu ai primit ceva ce îți dorești acum, pentru că Dumnezeu are un plan mai mare pentru tine. El vrea să facă ceva măreț din tine. Nu vrea să-ți ofere bronzul. El vrea să fii vrednic de a primi aurul.
